Dermatologie, estetică




- HIPERHIDROZA - TRANSPIRATIA EXCESIVA
- IMPACTUL TATUAJELOR ASUPRA SANATATII

HIPERHIDROZA - TRANSPIRATIA EXCESIVA

Hiperhidroza reprezinta termenul medical care descrie transpiratia in exces fata de cea necesara in mod normal pentru reglarea temperaturii corporale. Este un simptom frecvent care produce foarte mult disconfort pacientului. Se pare ca 2-3 % din populatia americana sufera de hiperhidroza a zonei axilare sau a palmelor si plantelor (talpilor) grupata sub numele de hiperhidroza palmo-plantara. Afectiunea debuteaza in copilarie sau adolescenta (cea axilara apare mai tarziu, in timp ce cea palmo-plantara apare in jurul varstei de 14-15 ani) si poate afecta orice regiune a corpului. Hiperhidroza poate fi idiopatica sau secundara diverselor afectiuni (metabolice, nervoase, stari febrile) sau poate sa apara ca reactie adversa la diverse medicamente.
Populatia asiatica este afectata de hiperhidroza de 20 de ori mai frecvent ca alte grupuri populationale. Hiperhidroza severa afecteaza viata pacientului si confortul acestuia, ii ingreuneaza contactele sociale si profesionale, uneori chiar si in prezenta unei igiene riguroase.
Hiperhidroza afecteaza ambele sexe in egala masura si se poate manifesta la orice varsta. Un procent semnificativ din pacienti (3-40%) au un alt membru al familiei care are aceasta problema, de aceea se considera ca boala poate avea transmitere genetica (in forma ei idiopatica).

In urma unei anamneze judicioase si a unor investigatii complete care sa deceleze cu exactitate cauza, pacientul poate primi un tratament care sa controleze aceasta problema, astfel incat sa isi desfasoare viata si activitatile cotidiene in mod normal. Exista mai multe variante terapeutice, cele mai moderne incluzand:

Tratament antiperspirant administrat fara reteta - reprezinta, de obicei tratamentul de prima intentie deoarece poate fi foarte usor de procurat de catre pacient (este disponibil in farmacii, nu necesita prescriptie medicala iar efectele adverse sunt minore). Mecanismul de actiune al antiperspirantelor include scaderea productiei de transpiratie ca urmare a reducerii activitatii glandelor sudoripare. Cele mai eficiente sunt antiperspirantele continand clorura de aluminiu. Concentratia acesteia poate ajunge la 15-20%, substanta fiind dizolvata in alcool etilic anhidru. Substanta astfel obtinuta este eficienta in special in tratamentul hiperhidrozei axilare si palmare. Specialistii recomanda aplicare solutiei in timpul noptii (inainte de culcare) si lasarea ei sa actioneze peste noapte. Alte solutii utile, insa mai putin eficiente decat clurora de aluminiu, sunt cele pe baza de acid tanic dizolvat in etanol (riscul de aparitie a reactiilor alergice este insa mult mai crescut). Trebuie precizat insa, ca in cazul hiperhidrozelor intense si mai grave, astfel de tratament este ineficient.

Exista insa si antiperspirante care sunt mult mai puternice si care se elibereaza doar pe baza de prescriptie medicala, cum este cazul clorurii de aluminiu hexahidrat. Ea se aplica seara la culcare, timp de 7-10 seri consecutiv, iar dupa instalarea efectului se va aplica doar 1 data/saptamana pentru a asigura mentinerea acestuia. Tratamentul nu este eficient pacientilor cu hiperhidroza palmo-plantara, iar aparitia efectelor secundare impune restrictionarea utilizarii lui. Cele mai frecvente efecte secundare sunt iritatiile si alergiile locale. Pentru calmarea acestora se poate utiliza medicatia antiinflamatoare sau aplicarea locala de creme si unguente pe baza de hidrocortizon (substanta antiinflamatoare foarte eficienta si cu efect rapid).

Medicamente cu administrare orala - exista mai multe clase de substante eficiente in hiperhidroza, printre care :
- Anticolinergice: cum ar fi oxibutina, glicopirolat. Majoritatea pacientilor dezvolta insa efecte adverse importante la astfel de medicamente: tulburari vizuale, ameteli, uscaciunea mucoaselor (inclusiv cea orala, esofagiana, oculara, vaginala). Glicopirolatul se administreaza de obicei 1-2 mg de 1-3 ori pe zi, insa dozele trebuie sa fie crescute progresiv pentru ca substanta sa fie eficienta.
- Beta-blocante: au fost incercate in tratamentul hiperhidrozei, dar s-au dovedit a fi putin eficiente. Propranololul a fost utilizat pentru actiunea sa de scadere a activitatii sistemului simpatic. Este eficient in special in hiperhidroza indusa de stres. Efectele secundare (astenie, bradicardie, hipotensiune arteriala) sunt insa greu de tolerat.
- Antidepresivele si anxioliticele: fac parte doar din vechile tratamente, in prezent nefiind incluse in schemele terapeutice.

Iontoforeza - metoda descrisa de aproximatix 60 de ani, care consta de fapt in plasarea zonei afectate pe un dispozitiv ce contine doua recipiente cu apa. Mana sau piciorul actioneaza ca un conductor intre cele doua. Pe masura ce curentul trece prin tegumente si tesuturi, mineralele din apa determina reducerea activitatii secretorii a glandelor exocrine, diminuand astfel cantitatea de transpiratie eliminata. Procedeul poate fi perceput ca dureros de o parte din pacienti, mai ales la inceput. In timp, insa, organismul se adapteaza iontoforezei. Curele initiale constau in aplicare de curent electric timp de 10-20 minute/sedinta, la inceput de 2-3 ori/saptamana. Programul de intretinere consta in sedinte efectuate la 1-3 saptamani distanta (in functie de raspunsul organismului).
Tratamentul trebuie continuat pe o perioada nedefinita. Efectele secundare sunt relativ putine si includ modificari locale ale pigmentatiei si texturii tegumentului, care poate deveni uscat si se poate fisura. Aparitia fisurilor tegumentare impune reducerea frecventei sedintelor. Iontoforeza este eficienta atat in cazurile grave cat si in cele usoare, cel mai frecvent tratandu-se astfel hiperhidroza palmo-plantara. Au fost imaginate insa dispozitive si pentru zona axilara.

Botox - desi este foarte populara pentru utilizarile ei in domeniul chirurgiei estetice, toxina botulinica are si numeroase indicatii terapeutice directe, cum ar fi tratamentul migrenelor, ameliorarea spasmului muscular. De curand, administrarea de botox a fost aprobata si pentru folosirea in tratamentul hiperhidrozei axilare. Prin injectarea toxinei sunt scose din functie glandele exocrine sudoripare. Efectul dureaza pana la 8-9 luni, in functie de locul injectiei, doza administrata si reactivitatea individuala. Procedura se practica sub anestezie, deoarece este dureroasa. Consta in injectarea a aproximativ 50 unitati de botox in 15-20 de zone diferite care sa acopere intreaga arie afectata. Procedura poate fi resimtita ca inconfortabila de catre pacient. Botoxul se poate folosi si in cazul hiperhidrozei palmare si faciale. Printre efectele neplacute se numara paralizia temporara de muschi palmari sau faciali (in functie de localizarea injectiei).

Tratamentul chirurgical: este reprezentat de simpatectomia toracica endoscopica. Exista mai multe proceduri: ETS, ETS-C, ESB.
Simpatectomia se realizeaza printr-o mica incizie in zona axilara, cu pacientul aflat sub anestezie generala. Endoscopul se introduce in spatiul intercostal pe linie axilara medie. In cursul executarii procedurii plamanul este colabat putin timp, pentru ca medicul sa vizualizeze nervii. Dupa ce acestia au fost localizati in cavitatea toracica sunt fie sectionati, rezecati sau clampati. Metoda clamparii presupune intreruperea nervului, dar nu sectionarea lui (nervul ramane intact din punct de vedere anatomic), astfel nu va mai transmite semnale nervoase. Metoda sectionarii implica taierea cu electrocauterul a nervului, iar metoda rezectiei implica de fapt doar indepartarea unui segment din nervii simpatici.
Simpatectomia lombara este o metoda de rezerva adresata pacientilor cu hiperhidroza plantara care nu se amelioreaza dupa simpatectomia toracica. Rata de succes a procedurii este in jur de 90%, insa nu toti pacientii au indicatie pentru efectuarea ei.
Sectiunea de glande sudoripare este un procedeu chirurgical nou, prin care aproximativ 30% din glandele sudoripare sunt indepartate din zona afectata, ceea ce determina o scadere a cantitatii de transpiratie exteriorizata.
Simpatectomia are o serie de avantaje si riscuri.
Incidentele si accidentele includ in special sectionarea structurilor nervoase vecine sau a parenchimului pulmonar. Totusi, cel mai frecvent efect secundar al simpatectomiei ramane transpiratia compensatorie. Aceasta este definita ca transpiratie in exces ce poate sa apara in special la nivelul bazei toracelui, a peretelui posterior al trunchiului, pe abdomen, coapse si picioare. Se insoteste de sensibilitate crescuta si de alterarea perceptiei senzatiei de frig sau cald la nivelul zonelor mentionate. Gradul (intensitatea) acestor modificari este insa variat si nu poate fi prezis anterior interventiei.

Alte metode terapeutice
Pacientii pot incerca si alte terapii, mai mult sau mai putin eficiente, cum ar fi:
- tratamente naturiste,
- acupunctura,
- hipnoza,
- meditatie,
- utilizarea pudrei de talc la nivelul zonelor implicate.


IMPACTUL TATUAJELOR ASUPRA SANATATII

Tatuajele sunt o forma de machiaj permanent a corpului. Se practica de sute de ani si realizarea lor este chiar traditionala in unele culturi. In trecut tatuajele se efectuau frecvent in Polinezia, America de Sud, Japonia, Noua Zeelanda si Micronezia, si in ciuda faptului ca acest subiect ramane tabu inca in multe civilizatii, se practica din ce in ce mai mult. Tatuajele sunt din ce in ce mai populare, atat in randul femeilor cat si al barbatilor.
Specialistii in dermatologie au realizat un studiu care a relevat faptul ca 36% din americanii cu varsta intre 18-29 de ani au sau sunt pe cale sa isi faca un tatuaj. In 2008, 14% din populatia adulta a Statelor Unite avea un tatuaj. Dintre acestia doar un procent relativ mic dezvolta probleme medicale asociate prezentei lui, iar o parte din acestea pot fi rezolvate usor daca pacientii urmeaza sfaturile medicului specialist. Exista si remedii ce pot fi aplicate la domiciliu, care favorizeaza si grabesc vindecarea.
Tatuajele se realizeaza prin injecatrea unor pigmenti colorati in derm (dermul este stratul de tesut conjuctiv ce se gaseste sub epiderm). Dupa injectia initiala, pigmentul este dispersat in derm si epiderm in cadrul unui proces de lezare omogena a straturilor tegumentare subiacente. Colorantul este o particula straina organismului, ca urmare se vor activa celulele sistemului imun pentru a le fagocita. Pe masura ce rana se vindeca, straturile superficiale ale epidermei se vor descuama (eliminand o data cu ele si pigmentul de la suprafata) in timp ce in profunzime se formeaza tesut de granulatie. Acesta va fi invadat de fibroblasti si va fi transformat in tesut conjunctiv. Pigmentul se mentine la nivelul dermului, fiind fixat acolo prin intermediul fibroblastilor iar in final se va stabili la limita dintre derm si epiderm. Totusi, pe masura ce timpul trece (in zeci de ani, insa) culoarea se sterge deoarece pigmentii migreaza pofund in derm si tatuajul nu mai este vizibil la suprafata pielii.
Imediat dupa realizarea lui zona poate sa apara rosie, edematiata si la suprafata se poate forma o crusta. Este normal ca din tatuaj sa curga cateva picaturi de sange pentru maxim 24 de ore si cateva zile se poate scurge din plaga un lichid limpede, serocitrin sau usor sangvinolent.
Datorita faptului ca afecteaza continuitatea tegumentelor, fiind o pocedura mininvaziva, exista riscuri asociate efectuarii tatuajelor- atat de natura infectioasa cat si alergica. Saloanele moderne utilizeaza insa instrumente sterile si cei care fac tatuajele sunt foarte precauti si isi iau masuri pentru a evita aparitia acestor complicatii.


Cele mai frecvente probleme asociate tatuajelor sunt :
-Infectii locale.
-Dermatita de contact (reactie cutanata moderata) sau reactii alergice importante (care apar de obicei la colorant sau la metoda). Cele mai frecvente reactii alergice apar datorita utilizarii manusilor de latex. Alergii la pigmentii folositi sunt destul de rare si apar in special la anumite nuante de rosu si verde. Simptomele sunt de obicei locale : prurit (mancarime), tumefactie locala, inrosirea zonei sau scurgerea unui lichid limpede numit ser din zona tatuata. Riscul de aparitie a reactiilor anafilactice este prezent in timpul procedurilor de indepartare a tatuajului deoarece componentele chimice (care au si potential toxic) ale pigmentilor ajung prin degradare in torentul sangvin.
-Cicatrizare inestetica (formarea de keloid)
-Infectarea pacientilor cu hepatita B, C, tuberculoza, tetanus, HIV sau infectii dermatologice cu Staphylococcus aureus. Usurinta cu care se transmit aceste boli este cauzata de caracterul mininvaziv al procedurii si contactului direct cu sangele sau alte fluide ale organismului pacientului. Aceste complicatii apar daca instrumentele nu sunt sterilizate dupa fiecare utilizare. Daca insa curatarea si dezinfectarea lor se realizeaza corespunzator, riscul de aparitie a infectiilor se reduce simtitor.

Inainte de a-si face un tatuaj, doritorii trebuie sa ia in considerare toate aspectele unui tatuaj - atat cele de ordin cosmetic si estetic, cat si cele medicale. Tatuajele trebuie considerate ca fiind permanente (chiar daca se atenueaza culoarea si desenul lor, aceasta se intampla in decenii). Indepartarea tatuajelor este un proces dificil si poate lasa cicatrici inestetice. De asemenea, inlaturarea lui completa poate sa nu fie posibila iar zona va avea o coloratie si o textura diferita de cea normala, a tegumentelor din jur.

Cea mai utilizata metoda de indepartare a tatuajelor este cea chirurgicala cu laser.
Acesta interactioneaza cu cerneala din tatuaj si determina degradarea particulelor de colorant.
Organismul va absorbi apoi resturile. Toti pigmentii folositi la tatuaje au spectre specifice de absorbtie a luminii. De aceea, laserul trebuie sa fie capabil sa emita o energie adecvata in cadrul spectrului de absorbtie al pigmentului pentu ca metoda sa fie eficienta. De obicei, culori pretentioase (care raspund greu la tratament) sunt considerate a fi galbenul, diverse nuante de verde, culorile fluorescente, spre deosebire de albastru inchis si negru, care se indeparteaza mai usor. Chiar si cel mai mic tatuaj necesita mai multe sedinte de tratament si poate lasa in urma cicatrici urate.
O alta metoda de inlaturare a unui tatuaj nedorit este efectuarea unuia nou peste el. Acoperirea aceasta depinde insa de marimea, locatia, culoarea tatuajului precedent. Noul desen trebuie realizat insa in nuante inchise pentru a putea acoperi eficient vechiul tatuaj.
Exista si alte metode de inlaturare a unui tatuaj, insa majoritatea sunt atat de dureroase si ineficiente incat au fost inlocuite aproape instantaneu de laser. Aceste metode sunt reprezentate de dermabraziune (o metoda sangeranda) sau de excizia chirugicala a tatuajului (aceasta procedura determina aparitia unor cicatrici vizibile). Acestea se utilizeaza in mometul de fata doar daca pacientul nu doreste procedura cu laser sau daca aceasta nu este disponibila.

Tatuajele temporare sunt foarte populare printre adolescenti deoarece nu presupun inteparea pielii, iar efectul estetic este acelasi si se mentine cateva saptamani. Substantele cu care se realizeaza sunt rezistente la apa insa pot fi cu usurinta indepartate cu creme uleioase. Totusi, chiar si aceste tatuaje pot crea probleme deoarece substantele cu care se realizeaza determina aparitia reactiilor alergice (in special dermatita de contact).
In cazul in care apar probleme datorita efectuarii necorespunzatoare a unor tatuaje pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului pentru evaluarea starii generale, evolutia tatuajului, pentru diagnosticarea problemelor de sanatate si instituirea unui tratament prompt care sa amelioreze simptomatologia.


Specialistii estimeaza ca aproximativ 10% din populatia Statelor Unite are un tatuaj (fie ca este medical, cosmetic sau decorativ) si peste 50% dintre acestia doresc insa sa il indeparteze.

Pacientii doresc inlaturarea tatuajelor dintr-o gama foarte variata de motive: sociale, culturale sau pur fizice. Exista pacienti car au dezvoltat reactii alergice la acesta, chiar si la cativa ani de la efectuarea lui, desi initial l-au tolerat foarte bine.

Tatuajele se realizeaza prin injectarea pigmentilor coloranti in derm, si dispersarea acestora in final pana la limita dintre derm si epiderm. Datorita faptului ca pigmentii sunt prinsi intr-o retea fibroblastica, prezenta lor in tegument este relativ stabila (doar in timp se mai poate atenua din intensitatea culorii deoarece pigmentii migreaza spre straturile profunde ale hipodermului).

In ciuda faptului ca sunt descrise ca fiind permanente, indepartarea lor este posibila. Nu insa si indepartarea completa, desi multi specialisti afirma ca noile proceduri permit indepartarea a pana la 95% din tatuaj. Exista mai mult metode de inlaturare a tatuajelor, insa in majoritatea cazurilor se formeaza o cicatrice inestetica. Aspectul zonei dupa indepartare depinde foarte mult de marimea, localizarea, nuanta tatuajului, de cat timp a fost facut, de metoda de realizare, de felul in care se va vindeca apoi plaga. De exemplu, un tatuaj realizat de un expert este mai usor de indepartat deoarece culoarea este injectata mult mai precis si uniform (in acelasi start, la acelasi nivel). Un tatuaj vechi se indeparteaza mai greu comparativ cu unul recent executat.

In momentul actual exista cateva metode foarte eficiente pentru indepartarea tatuajelor nedorite. Metoda se alege de catre medic alaturi de pacient, trebuind sa fie adaptata particularitatilor tatuajului. Cele mai populare metode sunt : excizia, dermabraziunea, laserul si salabraziunea.

Excizia se prefera in special cand zona tratata este mica. Avantajul este ca tatuajul se poate indeparta in intregime. Tatuajele de mai mari dimensiuni necesita mai multe interventii pentru indepartare (initial se intervine in centru, apoi in zonele din jur). Pentru realizarea exciziei se practica initial o anestezie locala (pentru ca pacientul sa nu simta nimic in timpul procedurii) apoi se trece la indepartarea chirurgicala a tatuajului. Se scoate zona cu desenul iar marginile plagii sunt apoi suturate. Excizia este o procedura cu hemoragie minima ce poate fi usor controlata prin utilizarea electrocauterului. Daca tatuajul este insa de mari dimensiuni zona excizata va fi protezata cu un graft de piele din alta regiune a organismului.

Dermabraziunea este un procedeu ce presupune pulverizarea unei solutii criogenice pe zona tatuata si apo exfolierea stratului utilizand un instrument special. Procedura asociaza o hemoragie mai importanta de aceea este important ca zona sa fie pansata imediat.

Salabraziunea este una din cele mai vechi metode de indepartare a tatuajelor. Ca si in cazul altor proceduri si aici se practica o anestezie locala in jurul zonei, apoi se aplica o solutie facuta din apa si sare de masa. Se foloseste un intrument asemanator celui pentru dermabraziune si se exfoliaza regiunea.


Parteneri


Pentru informaţii suplimentare efectuaţi click pe pictogramă.
POLICLINICA MEDICALTOP CLINICA PSIDENT
CAB STOMATOLOGIC DR. DIANA MIREA OMINI CLINIC
CAB. STOMATOLOGIC Dr. GORONEANU MARIANA SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA PIATRA NEAMT
DANIDENT - POLICLINICA STOMATOLOGICA MEDFIZ - CENTRU DE RECUPERARE MEDICALA
CAB. STOMATOLOGIC DR. BEATRICE VELICU CABINET MEDICAL OFTALMOLOGIC DR. MOTAS MARIA
DERMACENTER INSTITUTUL DE BOLI CARDIOVASCULARE
CABINET DE MEDICINA DENTARA CRISDENT - DR. LITCANU CRISTINA CENTRUL MEDICAL POPARLAN
S.C. CARDIOR S.R.L. - DR. LAZAR CENTRUL DE RADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA NICOLINA
WHITE WORKS CLINICA PEDILIFE
CABINET OFTALMOLOGIC SI OPTICA - DR. DARABA BIOMEDICA